La ce sa renunt ca sa aleg?

Mi-am tot zis ca dupa ce imi termin licenta am sa:

- ma reapuc de germana;

- am sa citesc Le Monde Diplomatique;

- am sa termin Kissinger;

- nu am sa mai am articole innegrite in Google Reader,

etc

etc

Si evident ca m-am trezit ca iar nu am cand sa le fac pe toate astea, ca pentru a citi in fiecare dimineata stirile trebuie sa renunt la blogurile pe care le urmaresc, si ca sa citesc blogurile trebuie sa renunt la cartea de PR politic s.a.m.d. 

Clar, stiu ca nu pot se la fac pe toate, si totusi mi-ar placea. Il citesc acum pe Cortazar, si in una din meditatiile lui, Oliveira zice cum fiecare alegere o renuntare, cum ca sa il citesti pe Joyce trebuie sa renunti la alta carte. Extrapoland, revin iar la concluzia ca fiecare algere ajunge sa ne defineasca si ca ajungem cunoastem doar o parte din ce am putea cunoaste si sa fim doar o variante dintre miile de variante a ceea ce am putea sa fim.

Problema e cum sa alegi

Thou Shalt Dream a great Dream

In general, cand vorbesti de tips and tricks pentru public speaking te astepti sa primesti sfaturi de genul "priveste in ochii audientei" sau "fii confident". Insa poti primi si sfaturi mai putin conventionale:

1. Thou Shalt Not Simply Trot Out thy Usual Shtick.
2. Thou Shalt Dream a Great Dream, or Show Forth a Wondrous New Thing, Or Share Something Thou Hast Never Shared Before.
3. Thou Shalt Reveal thy Curiosity and Thy Passion.
4. Thou Shalt Tell a Story.
5. Thou Shalt Freely Comment on the Utterances of Other Speakers for the Sake of Blessed Connection and Exquisite Controversy.
6. Thou Shalt Not Flaunt thine Ego. Be Thou Vulnerable. Speak of thy Failure as well as thy Success.
7. Thou Shalt Not Sell from the Stage: Neither thy Company, thy Goods, thy Writings, nor thy Desperate need for Funding; Lest Thou be Cast Aside into Outer Darkness.
8. Thou Shalt Remember all the while: Laughter is Good.
9. Thou Shalt Not Read thy Speech.
10. Thou Shalt Not Steal the Time of Them that Follow Thee. 

Ce ar fi fost daca?

Desi in general de pe twitter nu aflu mai nimic interesant, decat eventual ce a mancat X la micul dejun, din cand in cand mai dau si peste postari interesante, cum ar fi acest video, via bogdan.

Ideea e sa ne imaginam ca Hitler s-ar fi putut promova folosing mijloacele oferite azi de mass media. Sincer, it gives me the creeps si nu ma pot gandi la asta fara sa imi aduc aminte de 1984 a lui Orwell.

The miracle called TV

Astazi am fost binecuvantata cu vizita tipului de la cablu, ceea ce inseamna ca acuma pot redeveni dependenta de la televizor, pentru a mai scadea din dependenta de Internet. Si desi nu prea ma uit (adica mai niciodata) pe posturile romanesti si am si o licenta de terminat, nu m-am putut abtine de la un zapping nevinovat.

Am aflat astfel ca The Young & The Restless inca mai ruleaza la TV!! Si prin nu'j ce miracol, tipele arata la fel ca atunci cand eram eu in clasa intaia si tot poporul se uita la asa ceva, nu de alta, dar erau doar doua canale la TV. In rest, tipii au mai albit, iar intriga e la fel de penibila, noroc ca m-au salvat reclamele. Ca tot veni vorba de asta, daca as mai fi lucrat inca la firma la care lucram, as fi scris in raportul de monitorizare a presei cum ca advertiserii s-au dat pe sezonalitate, adica a reinceput anuala hipnotizare si inselaciune a maselor prin promovarea anticeluliticelor si a altor produse de slabit (gen cerealele fitness).

Pe posturile de specialiatate (Acasa TV si care o mai fi) este o invazie de telenovele braziliene,  care, cu toata iubirea mea pentru portugheza (eu gossssto de voce) mi-a provocat o adevarata urticarie. Pe posturile de muzica m-am mai pus la punct cu ce se asculta in mainstream si am asistat consternata la demolarea unei case de catre Enrique al tatii, nu stii cine l-o fi suparat in asa hal, saracul. Pe National Geographic am vizionat o lupta intre maimute, pe Hallmark se joaca poker pe vitei (nu pe dezbracate??) in Fiicele lui McLeod, iar de la OTV am aflat in exclusivitate (cum altfel?) povestea senztionala a unei tipei omorate din gelozie.

Noroc ca mai exista canale precum Euro News si TV5 Monde, unde stirile de dimineata aveau, pe langa voce, si subtitrari in franceza, spre fericirea mea, pentru ca ma ajuta sa invat mai bine. 

A bientot!

Obor Land

OBÓR¹, oboare, s.n. 1. (Reg.) Loc (împrejmuit) unde se ţine un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piaţă. 2. (Pop.) Împrejmuire pentru vite; ţarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curţii unde se ţin unelte agricole, nutreţ pentru vite etc. – Din bg., scr. obor. 

Aproape de acest centru cultural al capitalei, intitulat sugestiv "obor", probabil ca urmare a traditiei stravechi de a sta la barfa de cu seara in timp ce vacile se intorc de la pasune, se afla si mai faimoasa Gara Obor, sau Gara de Est. Mai mult decat un loc unde se intersecteaza rutele comerciale ale autobuzelor venite din provincie, Gara Obor este un loc unde in fiecare duminica vin hoardele flamande ale Moldovei. Adica studenti carora le trimite mami "pachet" ca sa aiba cu ce desfata matul toata saptamana.

Prin urmare acolo ma aflam si eu azi, cu un aer de i-am-too-good-to-be-here-si-de-aceea-stau-si-citesc-cortazar, cand s-au asezat langa mine un cuplu de cocalari (spirjiniti de pervazul ferestrei, se subintelege, bancuta este rezervata soferilor). Ea - cocalara clasica, strat groos de fond de ten, vopsita mult prea brunet si cu radacinile decolorate, cercei lungi de aur, ca sa se vada ca are. El - adidasi naichi (sic!), blugi, camasa rosie si geaca de piele. Ma rog, toate bine si frumoase, la urma urmei se incadrau in peisaj, eu eram intrusa.

Pana cand, total inopinat, cocalarul, frumos instalat intre picioarele desfacute ale domnisoarei, scoate un tipat. Ma uit la ei mirata peste ochelari ca sa descopar ca cei doi erau in mijlocul unei activitati foarte intime. Si anume, ea ii storcea lui cosurile de pe fata. Bun, veti spune, nimic de mirare, nu? Doar au fost atatea documentare pe Animal Planet despre cum  primatele isi manifesta afectiunea paduchindu-se reciproc. 

Depasind acest episod care m-a facut sa imi piara toata pofta de chiftelele trimise de mama, cuplul a trecut la actul II din seria "iubire cocalareasca": jignitul reciproc, interpretare gresita a dictonului francez "qui s'aime, se taquine". Mai exact, a inceput sa ii zica lui cum nu ii place parfumul lui, pentru ca el sa riposteze cu fraza: "tu vorbesti? tu stii cum miroase fondul tau de ten? mi se face rau". Dupa care s-au dedat la schimbul de fluide din gura de gura, ceea ce ne duce la concluzia ca totul e bine cand se termina cu bine.

Intre timp venise autocarul de Piatra-Neamt, mi-am luat pachetul, i-am dat spaga lui nea Fanel ca sa imi trimita si mie un pachet "acasa, la mama" si m-am dus ca vantul si ca gandul pe aripile RATB-ului.

Back in Business, a.k.a. Invataminte din Campul Muncii

Dupa indelungile peripluri pe meleagurile poloneze, cu aventuri cu vodka si erasmuisti (copyright: moutona), m-am intors schiopatand ca o gazela pe plaiurile miortice.

Si cum plictiseala era mare, mi-am reluat job-ul de a minti femeile cum "aceasta crema iti va face pielea deosebit de fina" si "iubitul tau se va indragosti nebuneste de tine daca te dai cu acest mirobolant ruj".Un alt task al jobului meu cool si trendy (da, mergem la evenimente in care ii dam in coaste lu' moga si radem de cum danseaza miki) este sa citesc revistele glossy.

Drept urmare, 2 zile de monitorizare a presei au reusit sa faca din mine ceea ce nu au reusit sa faca (aproape) 21 de ani de viata: si anume, am devenit o femeie mai puternica, mai sigura pe mine si mai moderna. Iata cum ne emancipeaza presa glossy:

1. Glamour te sfatuieste sa economisesti bani de vacanta..facand sex. Cum? Voi nu faceti asa? De ce sa mergem in cluburi pentru distractie sau la sala sa slabim? Sexul le rezolva pe toate, frate. So, my dears, Fornicate Under Consent of Glamour.

2. O alta revistutza - imi scapa numele, ma scuzati - ne sfatuieste sa scapam de depresie, again, prin, suuuurpriza...sieeecs.

3. Bravo Girl le propune pustoaicelor de 14 ani din target sa isi testeze apetitul sexual.

4. Aceeasi Biblie a adolescentelor pubere m-a sfatuit prietenesc sa aflu cat de buna prietena sunt cu a mea colega de apartament + servici facand un calcul pornind de la ce PIN avem noi la telefon. Bah, PINu' meu e 0000, mi-e frica sa incerc, cine stie ce mai iese, daca ne certam si ma trezesc cu o redecorare a apartamentului sau cu capsatorul peste degete? Periculos, pe bune.

5. Cosmopolitan ne prezinta, ca de fiecare data, coperta cu fata photoshop-uita care te va face sa cazi in depresie (cumva un incentive ca sa urmam punctul 2?), dupa care merge pe aceeasi poveste pe care o repeta de ani la randul: cum sa fii cea mai tare, cum sa iti dai iubitul pe spate, etc etc. Sugerez fetelor care lucreaza acolo si scriu textele sa se vorbeasca cu baietii de la Maxim sa le dea adresa lu' fata aia care povestea cate a obtinut (rochie, cheile la masina, chiar si dreptul la libera exprimare!!!) facandu-i prietenului ei sex oral de 2 ori pe repriza in timpul unui meci de fotbal. Cine stie ce testimonial mai iese.

6. Tot Cosmo a declarat castravetele cel mai sexy fruct. Bai fetelor, mi-e frica sa mai vin pe la voi prin redactie..

Planurile mele pe azi erau sa ma duc acasa sa mai citesc din Le Monde Diplomatique si apoi sa vizionez un film bun. Dar fiindca am avut iluminarea in fata calculatorului precum Buddha sub smochin, ma voi direct in maaalll cu gentuta pe mana.

Va pup, tuh!

P.S.: Imi cer scuze daca prin prezenta ranesc sentimentele vreunei fete Cosmo. :p

Lost in Translation

Cand locuiesti intr-o tara straina, ideal este sa cunosti limba tarii respective. Cand nu, incerci sa te descurci prin limbajul semnelor, ceea ce pana acum am facut cu succes. Dupa ce am inceput si cursurile de poloneza, eram convinsa ca e foarte putin probabil sa mai am probleme de comunicare. Dar...

...ma duc eu frumos cu Ioana la cinema, in urma unui mail primit de la organizatia ce se ocupa de Erasmusii din Varosvia, si in care scria ca este intrarea moca la niste filme dragute. Buuuun, ne facem noi frumoase ca niste zane, ne ducem la cinema, totul frumos, filmul era in premiera, reporteri, intram in sala si aflam ca este un film in germana. Ei, nu-i nimic, trebuie sa aiba subtitrare in engleza, nu? NU. Timp de aproape 3 ore, ne-am uitat la un film in germana cu subtitrare in poloneza. Totusi, datorita orelelor de germana din liceu (schneller, schneller, das ist gut) si a celor 3 cursuri de poloneza de pana acum am prins in mare substanta filmului, care era de altfel una profunda. Singura nelamurire cu care am ramas la finalul filmului a fost daca neamtul ala inalt si brunet era fratele eroinei sau doar vroia sa se casatoreasca cu ea. Un detaliu neimportant, zic eu, avand in vedere ca ea oricum il prefera pe altul.

Dupa acest moment epifanic, chinurile cu limba germana au continuat a doua zi dis de dimineata la un curs, unde, din fericire pentru mine, proful nu avea o germana perfecta, drept pentru care am inteles si eu ceva. Insa adevarata provocare avea sa vina mai tarziu, cand m-am intalnit cu coordonatorul Erasmus de la institul de relatii internationale ca sa imi semneze formularul de learning agreement. Am intrat gratioasa ca o gazela in sala in care stimabilul isi tinea cursul si i-am intins la fel de gratios formularul. Cu o eleganta desavarsita, mi-a facut semn sa iau loc in primul rand, printre studenti polonezi si si-a inceput cursul in poloneza despre revolutia franceza. Curs care a durat 1 ora jumate. Ce am inteles eu din toata prelegerea? Ca domnul respetiv este foarte amuzant la cursuri, pentru ca studentii radeau, ca sotia lui Ludovic al XVI-lea era austriaca (noroc ca am invatat deja la cursul de poloneza lectiile cu Familia Mea si numeralele) si ca prelegerea era structurata pe modelul cauza - efect (dupa cum am dedus din repetitia obsesiva a cuvintelor "dlaczego?" - de ce? - si "bo" - pentru ca). In rest, am meditat la nemurirea sufletului, la cati copii o sa am si in ce culoare o sa imi fac unghiile cand ajung acasa. Se poate deci spune ca la sfarsitul cursului eram o persoana mai inteleapta.

Periplul meu printre minunatiile limbii poloneze a continuat ieri seara, cand dupa o frumoasa plimbare prin centrul financiar al Varsoviei m-am dus la o piesa de teatru organizata de Institutul Cultural Roman. Din pacate, era din nou in poloneza, asa ca m-am simtit la teatru ca la un film mut in care trebuie sa examinezi doar mimica si gesturile actorilor.

In seara asta eu si Ioana suntem invitate la petrecerea unei frantuzoaice care a locuit in Bucuresti si stie romana, deci macar azi pot sta linistita ca nu voi mai avea nici un fel de surprize :)